Beibi, ştiu ca vara ţi-a fost încărcată [:D] şi frumoasă şi fructuoasă şi amuzantă şi veselă şi visătoare şi… şi …
…şi vreau ca şi toamna să-i semene. Şi bineînţeles că o să-i semene, dar vreau să vin cu un imbold care să contribuie şi el la toamna ta (şi la a mea). Aşa că: Leapşa, e la tine! 
Iar eu acum o să stau cuminte şi o să aştept. O:-)
Nu e chiar început, ştiu, dar ăsta a fost momentul în care am realizat că, de fapt, am intrat în decembrie, că iarna o să vină cât de curând şi că totuşi nu a venit. Celelalte zile au fost agitate, fără a se diferenţia, însă, una de alta, neclare şi obositoare; la fel a fost şi ziua de azi până la momentul în care am ieşit pe străzi pentru a mă elibera de incomoda rutină ce-mi tot dă târcoale.
Crângul, cufundat în ceaţă, mi s-a părut cumva ireal, şi a avut într-adevăr efectul de a mă scoate din mine; parcă îmbibaţi de vaporii de apă şi oamenii se mişcau greoi şi lent, iar copacii răriţi ce se vedeau neclar prin învăluirea ceţii, mi-au dat senzaţia că visez.
M-am întrecut cu luna şi am reuşit să o las în urmă (după ce am schimbat direcţia, ce-i drept, dar dacă altfel nu se putea??), am zâmbit ultimelor raze cald colorate ale soarelui, m-am risipit în ceaţa ce cuprindea totul, pentru ca apoi să mă adun şi să curg odata cu apa, care, condensându-se pe crengile sălciilor aplecate însetate peste lac, se întorcea în picături în heleşteu;
Dacă vrei de tine să simt că-s robit,
Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit.
Daca vrei cu tine lumina s-o împart,
Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard…
Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung,
Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg…
…ce uşor este să visezi! Nu cred că o să mă satur vreodată…niciodată…
Exista oameni – putini, as spune – care au norocul acelor intalniri, cand fata in fata nu stau doar doua persoane, ci doua universuri care interferează, se contopesc, definindu-si astfel si mai bine hotarele. Exista persoane care isi fac aparitia in viata noastra exact atunci cand ne asteptam mai putin, atunci cand rutina pare ca rupe din noi, ne atrofiaza parca acea parte a creierului specializata in a recepta si savura lucrurile simple, dar frumoase si pline de inteles. Atunci cand cadem in capcana banalului. Sunt persoane care ne fac sa ne redescoperim pe noi insine, sa scotocim prin sufletul nostru, sa scoatem si sa stergem de praf acea particica din noi aflata in stare latenta, careia daca ii intoarcem cheita ca unei papusi mecanice va incepe sa danseze plina de gratie. Prietenia cere tot atata arta ca o figura de dans. Cere sinceritate, iubire, schimburi de cuvinte, toleranta, incredere. Cere sfaturi, ascultare.Cu timpul ajungem sa ii stapanim pasii, sa le dam viata..Ne mai trebuie doar dorinta de a-i repeta mereu, spre a nu-i uita, atat din partea noastra, cat si a coregrafului. Abia dupa ce am infaptuit toate etapele putem spune ca am devenit dansatori profesionisti. Si atunci inseamna ca avem langa noi un coregraf exceptional!
Iti multumesc ca esti prietena mea!:x
Te iubesc beibi!>:D<:*
La mulţi ani, frumoşi, veseli, deştepţi şi plini de viaţă ca tine!
Ţi-aş cânta ceva, unul dintre multele, frumoasele cântece de majorate, dar am răguşit 
). Aşa că amân cântatul până la majorat (can’t wait!) şi acum îţi urez să zâmbeşti mult, să râzi şi mai mult, să iubeşti şi să fii iubită, să visezi, să speri şi să rămâi copil, să creşti până ce sufletul nu-ţi va mai încăpea în trup, şi nici atunci să nu te opreşti din crescut, să întâlneşti oameni şi întâmplări după pofta inimii tale, să te bucuri de ce ai şi de tine, să trăieşti din plin!
Te iubesc, beibi! >:D< :*
